Apariția unui copil în familiile care iubesc animalele ridică un semn de întrebare cu privire la păstrarea prietenilor necuvântători în casă. Mulți părinți își fac griji pentru sănătatea copilului sau dezvoltarea normală a acestuia.
Conform studiilor privind impactul animalelor de companie asupra sănătății copiilor, micuții care cresc cu un animal în casă prezintă mai puține riscuri de a dezvolta boli cardiovasculare, alergii și infecții, în general respiratorii.
Mai mult, bebelușii care cresc în case cu animale de companie dezvoltă cu 44% mai puține infecții ORL decât cei fără animale de companie și au șanse cu 29% mai mici de a primi antibiotice, față de ceilalți.
Revista „Pediatrics” a publicat un raport conform căruia case în care copiii au crescut alături de un animal, case care nu au fost dezinfectate exagerat, au oferit un mediu mai sănătos decât cele ale copiilor fără un animal de companie.
Educatorii și pedagogii Acorns Nursery cred în rolul benefic al animalelor asupra copiilor și le implică în numeroase activități, atât imaginative, cât și reale.
„Știm cu toții că starea generală de sănătate este îmbunătățită de activitățile sportive regulate, iar un animal care îl antrenează pe copilul nostru la reprize de joacă și alergare în parc, sau chiar la mers, contribuie la scăderea riscului apariției tensiunii arteriale, a obezității și păstrează tonusul micuțului”, declară Valentina Secara, educator și manager general al gradinitei Acorns Nursery.
Frica de animale
Fie că vorbim de părinți, bunici sau educatori, adulții din preajma unui copil trebuie să știe că o simplă stare de anxietate se poate transforma în fobie dacă nu vor știi cum să gestioneze situația.
Pentru tratarea fricii de animale a copiilor, primul pas este identificarea cauzelor și granițelor fricii.
Managerul grădiniței Acorns împărtășește din secretele educatorilor: „În timpul jocului, punându-i întrebările potrivite și fără a insista asupra subiectului, poți afla ce anume i-a creat această frică, dacă a fost experiența personală directă, indirectă sau informațională (doar a auzit de la copii că un câine te poate mușca). Apoi, educatorii sau părinții pot crea povești sau situații imaginate, în care animalele sunt prietenoase sau se alătura copilului în jocurile sale preferate.”
Dacă după numeroase povestiri și joculețe imaginate care înfătișează respectivele animale drept prieteni inofensivi, copilul reactionează pozitiv, poți trece la apropierea graduală de subiectul fricii.
Psihologii numesc această etapă desensibilizarea sistematică la stimulul fobic.
Câteva minute în preajma unui animal prietenos, fără a forța un contact fizic, apoi, treptat, apropierea fizică ar trebui să înlăture frica față de animale, mai ales dacă această frică nu se datorează unui eveniment de violență a animalului asupra copilului.
Deși animalele de companie au un impact pozitiv asupra copilului, adulții din preajma sa trebuie să stabilească și bariere pentru a nu expune copilul eventualelor pericole. Nu orice câine întâlnit pe stradă trebuie mângâiat, iar mișcările bruște nu sunt recomandate. De asemenea, un animal care mănâncă, doarme sau se joacă poate fi imprevizibil.
Animalele prietenoase cu copiii
Cei mai buni prieteni necuvântători ai copiilor sunt câinii, în special rasele protective precum Golden Retriever, Labrador, Poodle, Beagle, Bulldog Englez sau Collie (Ciobanesc Scoțian).
Alte animaluțe care ar putea crește în preajma copilului tău sunt iepurele, porcușorul de Guineea sau papagalul, în timp ce relația cu pisica trebuie supravegheată permanent până la 5 ani.
De asemnea caii, pe care îi pot întâlni la orele de echitație, au o influență benefică asupra dezvoltării psiho-emoționale a copiilor.
În momentul în care copilul tău își exprimă dorința de a avea un animal de companie, este necesară o discuție cu acesta referitoare la responsabilitățile pe care le va avea în plus. În același timp, și părintele trebuie să fie pregătit să primească un animal în casa. Copiii sub 5 ani nu pot înțelege ce înseamnă să ai grijă de un animal, pe când cei sub vârsta de 3-4 ani au nevoie de supraveghere permanentă atunci când interacționează cu acesta.
